dacă am fi fost două astre perfecte
diminețile ne-ar fi surprins îmbrățișați
creionând pe umerii goi buzele așteptării astrale

dacă am fi fost două rime perfecte
nopțile ar avea gustul de ciocolată cu mentă
alungând temerile în rotocoale de candelă trecere

dar suntem revărsări de fluvii
într-un ritm susținut
fiecare căutând în genunchi propria temere

tu, rătăcită-n somnul de frumusețe
pradă petalelor de singurătate
eu, laitmotivul unui gust
al genului mut dincolo de materie

dacă am ști..