vis colind prin viața mea
ca-împiedicatul prin taină
cătușă-i cenzura Ta
existența-mi n-are noimă

în sublima-Ți armonie
chip al sacrelor dureri
sunt o falsă simfonie
strigăt mut dintre tăceri

bat la porți de ne'nțelesuri
cu-n mănunchi de vorbe-avide
vieții mele să-i dau sensuri
însă nimeni nu-mi deschide

foc înlănțuit pe rug
ispășire făr’ de vină
încerc disperat să fug
din cenușă în lumină

silui purele cuvinte
sperând să îmi aflu datul
tulbur ordinile sfinte
sigur eu sunt necuratul

primește-mi doamne colindul
și miluiește pro/scrisul
fii Tu mintea și eu gândul
fă să se-mplinească visul