culegi din tine vise, le faci leme
în dimineața ochii ce-și deschide
sub multe patimi de iubiri lichide
curgând duminica spre anateme.

un morb de zeitate îți decide
pe unde, când, lumeștile bareme
și-apoi și locul cel uitat de vreme
sub nemuriri de literă, acide.

înveșnicind secunda cu tăcere
mai scrii un rând și bei o nemișcare
în clipa nici cât e o adiere.

sub bisturiu un verb cerneală are,
ești un chirurg al vorbei; giuvaiere
se nasc, dar eu nu le voi da crezare.