cât de frumoasă este viața
o spun în cunoștință de cauză
pentru că am trăit-o
dar nu ca turist
ci ca trăitor deplin
cu toate constrângerile
Deoamne,
să-ți fie dat să gusti o melancolie de toamnă
sau o depresie aurie
așa cum numai cerul mai poate arde
când am fost eu
era la modă iubirea
și-ți dai seama că fiecare se lăuda
sau căuta să se agațe de o realitate iluzorie
numai că iubirea nu-i o aromă uitată pe cerul gurii
ea nici măcar nu doare, ea ustură
este ca o trecere
ca o uitare
e amânarea execuției cu încă o oră
până la singurătatea finală

distanța dintre libertate și sclavie e dată de un cuvînt
un simplu eu, greu cât toată materia întunecată din univers