după
după mine potopul ar zice clopotarul rupând funia limbii
și clopotul se prăvale într-o tăcere de moarte
cu păianjeni prinși între două mute rostiri

acum
acum știu cât de gol am venit pe lume
pentru că nici până azi nu mi s-au încălzit extremele
și cad când într-o sistolă când într-o diastolă

cândva
cândva, după ce mă voi naște
voi uita toate făcutele și nefăcutele, doritele și nedoritele
predându-mă vieții cu acte în regulă

atunci
atunci te uitai și nu-ți venea a crede
ai fi vrut să mă judeci, să mă alungi sau să mă biciuiești
dar cuvintele îmi erau deja date și mă slujeau cu credință

târziu
da, cred că e prea târziu ca să mai alerg după tine
zilele tale viață au fost scrise și arhivate
așa că orice pledoarie este inutilă

când?
îndată!
totdeauna...
dar deocamdată...