ce trist mai ninge amintirea noastră;
izbind pe azi de ieriul fără vină
iar mâine e abia de să devină,
corolă prinsă-n a clepsidrei glastră.

ci e absent și dumnezeu la cină
iar taina e-n implozie, se-ncastră;
degeaba roze vin pe la fereastră
și își clădesc în geruri rădăcină.

nici carnea nu ne chinuie, rapace
e noapte neagră-n noi, sub grea simțire
și ne străpung în pielea vieții ace.

ne ducem traiuri terne în mințire;
lucind eter în minți insomniace
ne agățăm de firul cel subțire.