Voi vărsa zăpada-ntregă-n călimară,
Chiar de voi tremura, timid, ca fulgul,
Ca brazda câmpului ce vede plugul,
Și o topesc, la piept, ca pe-o fecioară.

Te-am regăsit în mine coală-ntinsă,
Stăteai ascunsă-aici de multe vieți,
Ți-am pus numele clipei mele-aprinsă,
Iubită-n palma mea, să mă desfeți.

Și-ți merg cu grijă-n urma jalei tale,
Sub pașii tăi lași stele nou născute,
Sunt frimituri de raze-n huma moale
Să te găsesc prin versuri necitite.

Și pacea-n mine nu mai pierde sânge,
Acum iubirea mea cunoaște drumul,
Ea te-a găsit dar uneori mai plânge
La fel ca un copil ce-ți pierde sânul.

Stau așternut pe coala clipei tale,
Poeme fac din veșnica secundă,
Cuvinte pline de dorinți carnale,
Încearcă-n ochii tăi să se ascundă.