Doarme Martinică dus,
În cojocul său de urs.
Se trezește, moțăiește,
Apoi iar se răstignește.

Iepurașul Trepăduș,
A scos nasul din culcuș,
Da văzând așa viscoală,
Îndărăt a dat năvală.

Vulpea-n vizuina sa,
Își dorește a vâna,
Da-s troienele cât dealul,
N-ar putea răzbi nici calul.

Ariciul în letargie
Și lipsit de energie,
Cocoloș în cuibușor,
Sforăie încetișor.

Lupul urlă a pustiu,
Înspre cerul plumburiu,
Că s-a rătăcit de haită,
Și ar da la stâni o raită.

Popândăul rozător,
Recoltei cauzator,
Hibernează-n galerie,
Lâng-o broască maronie.

Ce-o fi făcând Bursucel?
Are și el cojocel
Și deși nu hibernează,
Iarna rece nu-l stresează.

Sââât! că-n grotele adânci,
Liliecii cu-a lor prunci,
Și cu zeci de generații,
Dorm lipiți cum dorm și frații.

Tu, copile, să-mi spui mie,
Să fie și ierni, o mie,
Nu ai hiberna, eu știu,
Findcă ești un argint viu.