Se-ascund emoții sub frunziș
La un obstacol inima tresare
Un zâmbet e firav in luminiș
Senzația de dor e și mai mare.
Cel gând în pripă răvășit
Ea amintirea îl alungă-n vale
E mult prea mult, am obosit
Să dau crezare chiar la fiecare.
În amalgamul de iluzii
Pierdute în nu știu ce cotlon
Mai regăsesc o mână de confuzii
Ce au uitat de-a fi-n bonton.
Stupidul e la loc de cinste
Serenitatea pare-a obosi
Nu mai e loc nicicum în minte
Pentru el gândul rău a poposi.
Stropiți cu vin amorul ancestral
Și ardeți arșița din suflet
Poftiți de vă uniți la bal
Și ascultați el cel din urmă cântec.