Mi-e dor de rod. Pe-aici e încă iarnă
Și-n trup se frânge Soarele departe,
Un car de stele noaptea o răstoarnă,
Iar ochii goi de visu-ți mă desparte.

Mi-e dor de rod. Eu n-am știut că-n geruri
Mi se cuvin prea scurte pofte calde.
Cu tot ajunul razelor din ceruri,
Nu-i foc destul văzduhul să mă scalde.

Mi-e dor de rod. Și v-o mai spun o dată,
Iar dacă anii mă lovesc la tâmple,
N-am cum să-ți uit privirea destrămată,
Când așteptam păcatul să se-ntâmple.

Mi-e dor de rod. De vocile din munte
Ce m-au condus înspre-ale văii pânze,
Mi-e dor să fac din gândul tău o punte,
S-ajung la tine dezbrăcat de frunze.