cuvântul nu e doar o abstracție
căreia fiecare îi conferim un sens
pe care ni-l impunem persuasiv
ori uneori de-a dreptul războinic
este substanța pură unică
din care zeul modelează lumea
prin gândul fiecăruia
rostit și făptuit chiar și când dormim
florile de gheață de pe geam
misterioasă cunună a dimineților de iarnă
sunt cuvintele noastre șoptite în gând
din dorul de a ne fi frumos

înainte de a ajunge sămânță paternă în uter
am fost șoaptă divină auzită doar de mama
facerea mea e un poem
judecă ceilalți cât de reușit
dar în el rezonează toată muzica universului
biet lăutar când scriu
prin tăcerea sacră a condeiului
mă cânt în urechea fiecăruia
sperând că eu cuvântul adevărat
auzindu-mă aș putea vindeca surzenia lumii