trăiesc melancolia în latura boemă
romantismul vuiește ca vântul în codru
lumina de pe frunte e scumpă diademă
o port cu frenezie cu spirit liber mândru.

convertesc iubirea în mijloc de credință
vreau să fiu demnă de bunul Dumnezeu
mănunchi de rugăciuni ordonez în ființă
icoanele din suflet îmi zâmbesc mereu.

dezmembrez tristețea, regretele din viață
muzica stelară o retrăiesc din plin
privesc în profunzime și când este ceață
mă spovedesc la sfinți cu ei mă alin.

prilej de sublimare- primesc sfânta povață
de la Cristos mântuitorul prietenos, calin.