viața e o târfă, sau cel puțin așa spune toată lumea
dar eu cred că totul nu-i decât o mare minciună
atâta timp cât nimeni nu consemnează fiecare moment
căci scribii au ieșit la pensie

dincolo de toate cuvintele au rămas gropile uitării
și nu ajung toate tăcerile ca să le umple
poate doar apa morților
vor putea curăța patina vieții

viața e capricioasă, nu are timp pentru tine
îți cere totul și îți oferă ceea ce crede ea de cuviință
așteptându-te după fiecare zi
să-ți vămuiască amintirile

viața e cea mai gustoasă mâncare dacă pui și suflet
dar tot ospațul final e inimaginabil
când întingi împreună cu Ea ultima răsuflare
și sorbi o lacrimă uitată dintr-o tinerețe pierdută

un ultim tango, pași de lumină
și necunoscutul mă învăluie cu misterul său
cine mă strigă?