este în creier
unghii dinți și
piele sonoră
crește
devine el creierul
el dictează el
îmi toarnă sufletul în sticluțe
pictează icoane
din care sfinții au plecat la cules de struguri
ce mai vin vor face la toamnă
când moartea se călugărește și mersul meu pare împiedicat

oh! trăiesc în această dualitate
respir ca printr-o trapă
acționată cu piciorul de un dumnezeu prea grăbit
să se mai uite-n urmă
nici aghiotanții lui n-au interesul să mă scape cumva
pentru că (spun ei)
sub unghii false cresc altele adevărate
sub dinți se ascund alți dinți și
mai sonoră devine pielea când o arunci peste ape
rămâne la suprafață
se unduiește după chipul și asemănarea fiecărei jivine din adâncuri