- Ce nopți de jar, ce dimineți argute
Am petrecut an după an în mai
Când sânii mici ca niște pergamute
Mă fascinau șoptind flămânzi mai stai

Că primăvara chiar de e nebună
Are în ea dulceață și fior
Și ne iubim andante, cu furtună,
Când buzele se-aprind lângă picior.

Și anul ăsta mai, întâi să fie
O zi și-o noapte plină ochi de foc
Și-am să pătrund în tine poezie
Că ard intens, nu mă consum deloc.

- În nopțile lui mai atâta floare
A nins dintr-un salcâm, pierduți în fân,
Departe de priviri iscoditoare
Am fost a ta, mi-ai spus să mai rămân,

Să-ți fiu hotar de tihnă și descântec
Furtunile ce vin să le dezmierd,
Când mâna ta-mi alunecă pe pântec
Pe orice timp mizez știu c-o să pierd

Și totuși mă predau, conștiincioasă,
Când îmi șoptești: „Te rog, iubito, hai
Să îmblânzim cea mai capricioasă,
Cea mai frumoasă zi din luna mai.”

Ioan Grigoraș & Liliana Trif