înfășurată în privirea mea
m-a întrebat:
ce zici? îmi vine bine?
privirea vecinilor mă cam strângea
prea mă vedeau copilă
așa că am dat-o jos
și am întins-o pe podea
blana unui vânat
ce mai poate doar
să-mi adulmece tălpile

privirea ta mă îmbracă în femeie
singurul costum de scafandru
cu care pot respira în lume

așa am venit până la tine
ochii trecătorilor s-au făcut trepte
mă ridicau mă coborau
mai mult decât de obicei
alunecam pe privirile bărbaților ca pe derdeluș
femeile mă vedeau ca pe o cană goală
dar eu sunt goală ca o lună plină