tot ce simt acum este
efectul unui banal anestezic
al privirii deformate doar menajate de un vitraliu
gustul sângelui redus la imagine
la impactul minor al reportajului difuzat în lipsă de altceva
este irisul meu trecut prin spaimele celorlalți
prin bucuriile lor prin hainele policrome cu găuri și amintiri
prin nesfârșitele secunde ale nesfârșitelor euri în nesfârșitul azi
întind mâinile
ating ceva aproape ireal
aproape suportabil
câmpia desfășurându-se
fără grabă fără timp
în prezentul alb al necunoscutului
durerea vagă începută undeva
în mijlocul ierbii
risipită mai apoi din obișnuință
dintr-un joc
dintr-o iubire
în zborul împrăștiat al cuvintelor
nu știu să mă exprim cu glas tare
soarele meu este mat și
pasărea își problematizează aripile
habitatul spre cer
eu însămi am o arteră lipsă
tot ce scriu acum
este efectul anestezicului
al unei banale intervenții de laborator
al absenței timpului în care
curiozitatea se mută-n epuizare

trezește-mă trezește-mă sau
administrează-mi
doză
dublă