azi nu sunt de-a casei
este secetă și
târziu
o miriște de abandon
sunt eu
eu altfel și
zgârii o mare
într-o pagină albă-albă
nu vine niciun pescăruș
nicio plajă
niciun spectacol
o tăcere anapoda
mă decolorează
nu-mi aud glasul

zgârii cerul…
mările mi le zgârii și văzduhul
o gamă do major
într-o epidermă într-o palmă într-o inimă până când
securi se reped să-și revendice trupul
nu schițez niciun gest

sunt eu
altfel și
în final
ar trebui
să mă nasc
ar trebui…

sunt zile în care
prea întreagă îmi sunt
și-ți dau și ție și ție și ție
una bucată mână o parte din ochi
răsfățul după-amiezelor nesfârșite de august
o felie de pepene roșu
lanul verde din jadul vocii mele
una bucată de sens
parola pentru dimineață și
n-ai mai pleca… n-ai mai…

în altele sunt
un raft ce nu reacționează
la cărți
nici la oameni
moare de cald
și de praf moare
de toate angoasle
împiedică o fereastră
și copacul îl… sunt
un mecanism demontat
târâindu-și neîntregul
mai zgârii o mare-două
un cer
mă bântuie o absență
în final ar trebui se pare
să mă nasc…