a fost odată...
demult un om, un tată,
și-o iubire...
descrisă-n lacrimi de-o floare
ce-arată părticele nemuritoare - colorate;

Astăzi, în zi de dragoste
urmașul duce mai departe mierea
ce-a dat naștere la tot.

Lovit de zid, închis în vid,
respiră tremurând
plângând de jalnica încercare,
de a termina fără vreun semn de întrebare.
Tu de acolo oare
de ce ți de lan trăgând
spre câmpia morilor de vânt
ce doar se-învârt în vânt?