A plouat, balta e plină,
Sar broscuțele pe mal,
Că-ncepu un recital,
Un broscoi cu mandolină.

Intră-n ritmul său, frenetic,
Brotăcel vernil, zglobiu,
Drăgălaș, sprinten, nurliu,
Cântăreț de soi, genetic.

Trei broscuțe curajoase,
Au încins hora pe loc,
Joacă tropotind cu foc,
Se învârt în cerc, haioase.

Dornice de afirmare,
Alte opt s-au prins în dans,
Dreapta, stânga, cu balans,
Aoleu, ce frământare!

Nădușite-n zbuciumare,
Ude sunt bluzițele,
S-au desprins cosițele;
Țup! și pui din școli primare,

Se alătură și iată,
Plini de haz copilăresc,
Joacă, râd, se înghiontesc...
Verva-i fotografiată

De un bursucel uituc,
Ce a urmărit discret,
Și a scris, că nu-i secret,
Pe o frunză, pe-un butuc,

Și-a venit fuga la mine,
-Scrie tu, o faci mai bine!...