Moto: Telelei

REPORTER DE PROTESTE

Interesat de ordonața
Ce-a pus pe jar întreaga țară,
Stârnind ecouri până-n Franța
Și până-n SUA, bunăoară,

Eu nu mi-am stăpânit impulsul –
Reporteru-i dator să vadă –
De a lua oleacă pulsul
Ieșenilor ieșiți în stradă.

M-am dus la cei ce-n vântul rece,
Strigau, mărșăluind sub tei:
Guvernul trebuie să plece!”
Și ”aoleu!” și ”alelei!”.

”De ce revolta dumneavoastră?” -
Am întrebat, retoric, eu -
”E vai și-amar de țara noastră,
Ne bate, iarăși, Dumnezeu!

Miniștrii, iată, peste noapte,
Au hotărât, pe șest, cu toții,
Să dezincrimineze fapte
Și să elibereaze hoții!”
..........................................
M-am dus cu microfonul, iarăși,
La înc-un grup de furioși:
”De ce țipați așa, tovarăși?
De ce sunteți așa nervoși?

De ce această canonadă,
De parcă s-a deschis infernul?
Ce faceți pe sub tei, grămadă?”
”Nimic, noi sprijinim guvernul!

Eu nu că fac pe înțeleptul,
Dar e corect ce se petrece,
Să deie legi, el are dreptul -
Chiar ordonanța trei-spre-zé-ce!”
...........................................
M-am îndreptat atunci, în fine,
Spre înc-un grup de cinșpe-șaișpe:
”Aici sunteți tăcuți, ei bine?”
”Pe noi, cinstit, ne doare-n paișpe!”


PANICÃ GENERALÃ

În parcul din Copou, sub teiul mare,
Bărbați în grup, cu capul dat pe spate,
Cu mâinile pe frunți, împreunate,
Cu ochi holbați a groază și mirare,

Fixați pe picioroange crăcănate,
Cu burți de popi, batiste-n buzunare,
Părea că au văzut un punct în zare
Și îl priveau cu gurile căscate.

Am înțeles, băgându-mă-ntre ei,
Pricina spaimei ce-o citeam în toate
Privirile și-n corul de-alelei:

O pupăză stătea pe-o cracă-n tei,
Iar trunchiul era doldora de cioate
Și n-avea, sărăcuța, chiloței.


FURASE PUPÃZA DIN TEI


Furase pupăza din tei,
De ce anume, n-am habar,
Dar mi-a părut un gest barbar
Și-am spus atuncea: ”alelei,

Această pasăre-i un dar,
Să mergi s-o pui la locul ei!”
Furase pupăza din tei,
De ce anume, n-am habar.

S-a-ntors băiatul pe alei,
Dar gestul fuse în zadar,
Că, între timp – neșansa ei -
Acel ce, pe atunci, primar

Fu rase tot ce fură tei!
(De ce anume, n-am habar...)