M-am luat după Dante și
am ajuns la poarta raiului,
am bătut, am strigat, nimeni !
Am deschis și înăuntru nimic.
Am ajuns și-n infern și era absolut gol,
identic cu paradisul.
Nedumerit, mi-am luat gândurile în spinare
și am continuat să mai trăiesc
aici, în purgatoriul nostru
și el, destul de ciudat.
Mă întreb, Dante unde o fi
în această divină comedie !?
Haosul și eternitatea
chicoteau și-mi zâmbeau ironic
din mijlocul infinitului meu.