diminețile
mi s-au șlefuit cumva
singure
sau poate vara asta atipică
a inventat pentru mine
un fel de copilărie primordială
în care am devenit
un Alice androgin
în propria curte
a minunilor oglindite


chiar dacă zidurile minții
mi-au crescut imoral
până în nori
fiecare respirație
arde în mine artificii nirvanice
luminând cerul gurii
acolo unde „Aum”
amplificat de suflet
mă plimbă gol prin
cubul lui Metatron


nu mai aud nimic dinafară
nici nu știu dacă lumea
a supraviețuit acestei veri
însă în această dimineață
m-a vizitat un fluture
și mi s-a lipit de frunte
tocmai când încercam
să înlocuiesc numărul de aur
cu numărul lui Fibonacci
în proporția unui trandafir roșu


m-am oprit să-i admir aripile
câteva eternități
dar să știi
că n-ai reușit să mă păcălești
am știut că ești tu
de aceea
ți-am sărutat toate culorile
și te-am închis într-o
vesica piscis numai a ta


diminețile mele
m-au înnebunit
în această vară
fără sfârșit