Din inimă am pierdut dragostea,
câteva fărâme încearcă să încolțească
dar îmi lipsește căldura,
mi-au rămas în amintire câteva pagini îngălbenite
șterse din calendar unde zilele
sunt zdrențuite pe drumuri.

Îngropat în uitarea de sine
am zidit singurătatea în pereți
de pe care s-a desprins varul,
să nu supere albul la ochii scăpați în fundul orbitelor
cu pleoape de șindrilă zdrențuită și ea
de ploi și zăpezi triste.

Ca o arătare mă perind
prin locuri știute doar de Dumnezeu
și luminate pentru mine,
sunt căutător de comori în suflete
în care-mi văd chipul întors din moarte
într-n butoi cu apă descântată.