mereu am dus frica-asta
și oamenii m-au crezut
indiferenți doar naivi au fost siguri
că-i animalul de companie
bunăoară pisica sălbatică
o sălbăticie parțial domesticită
poate ziua ce n-a mai încăput în calendare
în nicio rezervă
mi-au dat binețe
și-au potrivit zâmbete
impersonali au trecut mai departe
am rămas
aproximativ două
într-un balansoar ca-ntr-o fotografie în care
frustrate culorile mușcă pierzându-se-n sânge
în locul acela adânc în care mi-am ghicit prima oară numele
depărtarea de tine
și nu vorbim
ne tolerăm
ca niște ființe binecrescute
ea vede tot soiul de litere
după-amieze târzii și canicule
neputința lui i de a trece în Iubire
tace
pe mutește se hrănește
din augustul meu
din sentimente
încep un poem
de bunăvoie
se sfârșește
pe la
jumătate
și sunt
cu
ea...
ea e
în
mine...