mi te imaginez intrând pe aceeași ușă
cu ochii zdrobiți de ploaie
corpul ars de soare

cum îmi legi de glezne pământul
să nu se clatine

.../știi cât de greu e să îmblânzești un gând?/

când îți pun mâna la ureche
auzi marea

și căldura pielii tale
îmi dezvăluie
cum se desfac păpădiile pe câmp
buimace prin iarbă

dar nu durează mult
o tanti beată îmbrăcată în negru din cap pănâ în picioare
vine și te smulge afară
iar eu rămân singur și mă gândesc
cu câtă votcă ai mituit-o
să te lase să apari
secundele astea