de-o vreme cântă-n nuc o cucuvea
mi se încurcă mintea când socot
și adorm în recviem de clopot
visând c-o să ajung curând la ea

mă cheamă noaptea noastră de păcat
sfios cu ochiul parcă-mi face-o stea
adio îmi șoptește-o rămurea
eu scriu la masa mea dar sunt plecat

mai grea-i povara acestei toamne
cu fiecare zi îmi pierd puterea
abia de mai dezleg a tale semne

eu cel pe care l-a trădat iubirea
biet pământean mă iartă doamne
că n-oi putea să… viu la moartea mea