Afară se prelinge un apus.
Uită-te în jur, cu un dor nespus…
Te uiți din acel turn de sticlă
La care oamenii privirea nu și-o ridică.

În jur sunt cioburi,
O oglindă spartă te-a lăsat singur.
Te uiți în jur, nici eu, nici tu,
Te pierzi în roluri.

Uită turnul!
Coboară în apus la pomii negrii,
Pomi negri, frunze albe, fără rost…
Ei nu știu nici turn nici sticlă.

Afară se prelinge un apus.
Uită-te în jur, cu un dor nespus…
Te uiți din acel turn de sticlă
Ce deasupra pomilor se ridică.