am obosit să dau vina pe viață pentru toate eșecurile
dar nici nu găsesc firul care să mă scoată la lumină
departe de toate frustările și nemulțumirile
iar viața cred că s-a plictisit de mine
și și-a luat lumea în cap
spaimele, asemeni balaurilor
oricâte capete aș tăia scot mereu altele și altele
zilele asediate pe perioadă nedeterminată
se predau asediatorilor imaginari
și-și așteaptă osânda
poate că moartea, ultima anemonă într-o mare poluată
se va strânge, ascunzându-mă de mine însumi