Ocean de inimi, Țară-Ocean de dor și viață,
Cu plaiuri largi de grâne, tu mult mă viscolești,
Ornată-n nestemate de pajiști strămoșești,
Ai mari splendori de basme, istorie măreață,

Un neam viteaz și falnic, intrat deja-n povești...
Vuiește-ntreg pământul că ești o fortăreață
Unde toți codrii cântă și munții te răsfață,
Iar eu le-amplific glasul cu strofe românești

Care trezesc în muguri vânjoase taine-ascunse
Ce-ajung în trupul nostru și-acolo-n flori se schimbă
Și toate devin astre cu forțe nepătrunse,

Intrând în mii de inimi prin dulcea noastră limbă,
Ca să te-nalțe-n glorii, de străluciri străpunsă,
Iar gândul meu năvalnic printre voi toți se plimbă...