Să-mi vii, să-mi învii,
o mână caută pe cealaltă, în ninsoare,
e zăpadă și merișoare pe pomi;
printre vii, care de lemn vin, cu vin roșu să ne înmuiem pe la buze;
nici mama și nici tata nu îmi dau rost, să vin, să înviu, în râs viu;
sovonu-i de mătase, ca luna,
cu un sân de pomișor moale te-am uitat la mine în saga
în corturi inuite se ia de mult ceaiul
și pieile uscate, de lup, căptușesc corturile, ca să nu plângem.
acum voalul a alunecat de pe o viță uscată, e iarnă,
s-a iscat un tunet de punct. dar

peste noaptea aceea s-a așezat dragostea.