se topesc iernile
odată cu ele
sloiurile sub care ne țineam
ascunse insomniile
tumorile răscoapte
groteștile măști nereciclabile
în sfârșit inspirăm
învățăm să ne acceptăm
fără prea multe învelișuri
chiar dacă descoperiți riscăm
pneumonii / alte nimicuri
aici durerea este mortală
lumina insuportabilă pentru
filosofia chimiilor de cavernă
nu ripostăm
intuim
cât de puțin ne aparținem
oricând
proprietățile inalienabile pot deveni
bunul comun prin excelență
fără drept de recurs
anatomia licitată derizoriu
e bine așa
simțim ambientul
toată năvala atmosferică
în receptacule goale ce de mult
își așteptau conținutul
eliberați
învățăm
să fim
dincolo de ambalaje
dincolo de veleitățile protectoare
azi
suntem
pe moarte
atât de
fe
ri
ciți