„A mai trecut o toamnă-n orișicine…” -
Îi cânt romanțe seara-n solz de pește
iubirii mele, care mă iubește
și-atunci când mi se pare că se-abține.

Nici un cocor în zare nu-mi plutește,
pe sârme-s ciori, iar sârmele-s pe mine,
mă simt și nu’ș de ce așa de bine
ori doar mă mint de-acum dumnezeiește.

Trăiesc c-o mare poftă circulară
momentul meu de vesel surdomut
și-aud, ca-n vis, o tragică fanfară

ce ticăiește-a ceas neînceput
în glasul ei de prea-frumoasă fiară:
„O clipă ai. Sau nu. A mai trecut…”