Mi s-a arătat în vis distanța,
ai apărut și tu la capătul ei
printre catedrale străine
plouate de frig.
M-ai auzit
când din vârful înserării
ți-am cântat lin din clopote
vecernia de toamnă?
Să știi că eu ți-am mângâiat perna
înainte să adormi,
cu rugăciunea care nu ne desparte
de steaua noastră,
chiar dacă acum suntem separați
la capetele unei distanțe trecătoare.