după un timp simți gustul ăla amar
și vrei să o iei de la capăt
noaptea te întorci de pe o parte pe alta
gândindu-te dacă merită să pleci
oriunde dar numai să pleci.
când bei cafeaua de dimineață
îți dai seama că de fapt nu se merită
în definitiv la ce bun
viața merge înainte cu tine sau fără tine
pentru că așa merge treaba.
după ce l-ai citit pe cioran
ai rămas cu ochii pironiți în tavan
nihilism pur o sticlă de whisky
și după asta
nimic.
când mergi pe stradă ai impresia
că lumea se uită la tine într-un anume fel
când îți legi șireturile sau când îți sufli mucii în batistă.
tu nu mai ești tu
o noapte de noiembrie petrecută într-un bar
o curvă rujată strident care îți tot face cu ochiul
după bere o dai pe vin și după asta ajungi să o întrebi unde
și când.
despre moarte poți spune orice poți face mișto o poți scuipa între ochi
dar una e să rupi pisica în două și alta să trăiești cu frica aia
tot timpul
schimbi foia vrei altceva
o tipă beton un iphone la țiplă, acum dacă vrei/ dacă poți
ai totul instant
și
în buzunar o hârtie de cincizeci plus o cheie de yală
cu care deschizi și închizi o ușă cu
un număr pe ea
același număr aceeași ușă
metalică
mereu aceleași scări pe care le cobori dimineața
și pe care seara le urci cu aceeași scârbă ascunsă și după asta
același program la teve
tu tolănit în fotoliu cu urechile ciulite la cât a mai ajuns euroiu'
și cu ochii citind un altfel de jurnal
până adormi cu teveul pornit
cu veioza aprinsă și cotoiul care toarce
la picioarele tale