"toate se întâmplă
când lași îngerii
să-și facă lucrarea..." - Ioan-Mircea Popovici

s-a răsucit timpul în mine
ca o bară de fier încinsă în toate emoțiile
la galop a luat-o romantismul
de câte ori pasărea a atins cu ciocul realitatea
prezentul mușcă din clepsidrele prezentului

nu mai știu dacă tu stingi trecutul cu degetele
ca pe fitilul lumânării
sau sufli trăirile spre propria viață

habar nu am unde mă mai aflu acum
știu că-mi doresc mai mult decât orice călătorie
pe aceea liniștită alături de mama

ca o perdea de fum au coborât toate visele
avute până acum trei ani aproape
când tata grăbit a suflat în candela așteptărilor

trosnește dulapul. mă opresc din scris
se stinge candela o reaprind
e liniște acum și în jurul meu simt
toți îngerii din fotografii
cum mă cuprind de umeri și mă înalță

limitele mi le simt acut cum taie zborul
mintea se întoarce ca o bătrână pe călcâie
către prezent
miroase a tihnă o clipă
apoi pasul devine alert spre viață
spre cotidian

mă așteaptă cuvintele gesturile
ordinea lăuntrică

le reaprind secundele și le las
să curgă prin mine într-un ritm anume potrivit
de Dumnezeu

ziua de azi s-a născut
e vremea mișcării alerte iar...

Anne Marie Bejliu, 23 noiembrie 2017