N-am crezut de e poveste, ori pe bune s-a-ntâmplat,
Dar asear’ primii o veste, cică s-ar fi anunțat
La teve și prin ziare, urlă-ntregul cartier,
Că s-ar da la fiecare câte-o primă de șomer,

Orișicărui mucalit, ce-a frecat ridiche, praz,
Și-n timp ce s-a odihnit, a mai ars și niște gaz,
Tuturor acelor care, constituțional, cum zic,
Fără vreo discriminare, au produs mai mult nimic,

Și doar tre’ să dovedești, chestuine cam nasoală,
Că n-ai fost și nici nu ești un șomer pe caz de boală,
Numa dacă,-n special, ai făcut-o rău de oaie,
Ajungând din tribunal ca un fraier la pârnaie,

Dar și-atunci, de scrii o carte, după cum ai tu dambla,
Doar cu poze colorate, prima, cică s-ar dubla!
Chiar mai mult, de ai cumva și vreo două condamnări,
Prima, nene, s-ar tripla…de le ai cu suspendări!

Iar de ești milionar, tre’ să vii, ca om cinstit,
Doar c-un martor ocular ce-a văzut că n-ai ciordit,
Vile, case și merțane, dacă nu le-ai declarat,
Mai iei patru milioane, din motiv că ai uitat,

Plus, de ai și-un doctorat plagiat, cum nu am eu,
Fără să fi terminat facultate sau liceu…
Noua lege e sublimă, menționând, lucru normal,
Să mai iei încă o primă, și de intelectual!

Astfel că, de-aseară, eu, îmi bat capul, calculez,
Să mă ierte Dumnezeu, nici bătut nu mă-ncadrez!
Că, nu-i vorba de mardei, ce nu pot a înțelege,
Pentru cin’ papucii mei, a fost dată-această lege?!

Ȋnsă, cum sunt norocos, stând la rând la compensate,
Auzii pe-alt curios, întrebând de lege, frate,
Să îi spună c-un oftat, suspinând, madam Florica:
“La noi încă nu s-a dat…s-a dat numa-n Tanganika”.

Valeriu Cercel