Descinse, pe drumul nescris al dorinții,
Vântoasele-și flutură vălul secret,
Pe urmele arse de dor și regret,
Să prindă în mreje tăpșanele minții.

Cu áripe albe - fantastic balet -
Jucându-și pe piepturi, în salbe, arginții,
Își lasă ofranda, abil, pentru Sfinții
Ce sprijină bolta-nstelată. Complet!

Iar floarea ce-aprinde foc viu în artere,
Pe patul de ierburi, e tot ce-mi asum
Ca unic refugiu prin vaier și fum.

Pe calea atâtor nescrise mistere,
Cuprinși de răcoare, scăldați în tăcere,
Ne-nlănțuie sufletul nopții. Acum!

(Din vol. "Însemnele nopții", Ed. Anamarol, 2016)