gâtul meu,
pieptul meu,
paragina mea,
unde stă ploaia, sugrumată?
unde e, că
semințe o așteaptă în praf
sub preșul de nori pe câmpia
cu piatra ei seacă, cu
scheletele de bucurii uscate, albite.
Moarte.
atâta sevă cheltuită
atâta otravă alocată
numai să nu crească frică. Frică.
gâtul meu,
pieptul meu,
șoapta zmeu care nu se mai ridică,
pagina mea,
paragina mea.





*Câmpiile Asfodelelor: locul unde, în mitologia greacă și romană, mergeau sufletele celor care trăiseră vieți ordinare, fară fapte virtuoase; spre deosebire de aceștia, sufletele eroilor ajungeau în Câmpiile Elizee.