Gurile s-aud vorbind
La colț de pădure - umblînd,
Mîndru crai toiagul ține
Tăcut veghe în mulțime.
De trei zile tot venind
Călăreți întîmpinînd,
Ține gura încuiată
Așteptând frățimea toată.
De trei zile somn nu are
Poartă-n sine întrebare,
De trei zile nu mănîncă
Frică n-are, nu-l spăimîntă.
Codrul crîncen porunci
Frunza-n noapte n-gălbeni,
Dimineața-n cîmp intrase
Unde oastea-l așteptase.
Mii de frați, feciori de nemuri
Înstărite cu moravuri,
Fiecare înarmat
Cu un cal alăturat,
Priceput și iscusit
Fiecare n-vrednicit.
Frunză verde, poamă acră
Rătăci în timpuri barca,
Din adînc, din rădăcină
Cu făclia - strîns în mînă.
Rândurile-i se răresc
Însă nu o potolesc,
Mai departe de rușine
Steagul tot mai sus îl ține,
Crește spice pe ogoare
Și ne cerne răsuflare.
De trei zile somn nu are
Poartă-n sine întrebare,
De trei zile nu mănîncă
Rătăcește prin mormînturi
Și ca robul n-genunchiat
Ține gândul întristat
Nu mai vine la jucat,
Capul lui, din zori e beat.

Foaie verde rădăcină
Codru-mi puse steagu-n mînă,
Cine-a vrea cîte-o măciucă
Să-n drăznească, noaptea-i lungă.
Mugur sîngur, măr rotat
Duc dușmanul la spălat,
Am gătit merinde multe
Cu de toate să se-nfrupte.
Lăutari trecuți prin foc,
Piciorușele să-i joc,
Sufletul să i se moaie
Paparudă dă-ne ploaie.
Foicică pom uscat,
La pămînt vrăjmașii cad,
Toți trecuți peste măsură
N-covoiați, orbiți de ură.
Totul cît e inflamat
Pune-i leac... De nu - tăiat!

De trei zile somn nu are,
Poartă-n sine întrebare.
De trei zile nu mănîncă...
Din robie-n noi veșminte.