știi,
momentul când îți face bine să vorbești
despre lucrurile care
îți dau insomnii,
la prima vedere, un act de curaj,
să te supui tăcerilor altora

dependent de alcool,
rănesc oameni care n-au plecat niciodată
de-acasă,
nu merit nopți cu stele și greieri,
dar altfel
cum mi-aș explica viața?

pe un pod de frânghii, noduroase
rănile
demonstrează că mi-am depășit
condiția,
în fiecare femeie descoperisem un port
să-mi vindec uitarea …

mă-nclin în fața părului alb
de mesteacăn,
îmi trebuie credința aceea udată la timp,
netimpul
de-a vedea prin pereți,
îngerul
amână să-mi aducă iertarea.