Trăiesc sub ceru-albastru
Mânat de vântul aprig
Al vestului măiastru
Ori estului năprasnic.

Trăiesc.E cert că lumea
Ce o privesc există
Iar Venus, cu lumina-i
Feerica și tristă

Există. Ce banal e
Să inspiri aer rece
Ori cu infime șoapte
Să-ți spui a ta poveste...

Când neaua prea-curată
Dispare, se topește,
Ființa ferecata
Din mine se trezește.

Dar e târziu acuma.
Ființa, ea,speranța
De mult a pierdut urma
Drumului ce e viața.

Rătăcitor prin lume,
Cu erosul pustiu
Nu cred în vreo minune
Căci nu există. Știu.

Știu doar că timpul trece,
Secundele se scurg
Iar eu sunt sufletește
Ca soarele-n amurg...