am meditat zile-ntregi și nu știu dacă
ai putea înțelege oare de ce
lumina dimineții mă stinge și noaptea nu-mi dă pace
mă lămurește și mă înșală, am pierdut ideea centrală
ce ne leagă pe noi.

am meditat neîncetat la o soluție pentru
ceea ce n-am înțeles, pentru
ceea ce n-am avut și poate
ea mi-a trecut prin fața ochilor
ca o scânteie de la niște chibrituri
uitate-n pervaz de o săptămână și-o zi,
udate de ploaie, pe jumătate mucegai...
dar oricum ar fi, am pierdut ideea.

am meditat în zadar, căci dac-ar fi fost pe bune
aș fi plecat până azi, te-aș fi lăsat și gata
cu tot cu mirosul tău de cafea și aftershave laolaltă,
cu tot cu surâsul tău și ziua de iunie ce o știi;
cu toate că te iubesc, eventual o să-nțelegi
că iubesc singurătatea și iubesc un alter ego
al ființei mele nefericite mai mult.
ideea.