MOARTEA REGELUI

Plecat-am plans si regretat,
Icoana mi-e mâna inertã,
Sicriu bogat si fin ornat,
Povestii mele-i e copertã!

Sobor de preoti mi-ai trimis…
Ii vãd stransi stol la-al meu sicriu…
Mult mã iubesc si pretuiesc,
Acum ca-s mort..si nu sunt viu!

De nobili curtea mi-este plinã,
In fata-s rude si-ai mei frati,
Cu mama-n doliu incepe coada…
Un circ nebun de clovni pictati!

De lacrimi..li s-a luat vopseaua,
Si urlã toti …in jalnic cantec,
Hidosi in vãd acum la fatã,
Hidosi..cum ii stiam la suflet.

Prea veritabile inele..
Sterg lacrimi false si-nnodate,
Iar cei ce lacrimi nu mai au…
Se duc sa râdã ascuns in spate!

Doamne, sarada mi-o opreste!
Si de nu vrei sa ma ridic,
Cu vizitiul meu vorbeste,
Si-nhamã-mi calul meu la dric.

S-alerge…cat de tare poate,
Sa nu-i puneti zãbalã-n dinti,
Castelul vreau sa-l las in spate,
C-aici n-am frati si n-am parinti!

Bãtrãna micã ,garbovitã,
Cu parul nins,prins in basma,
Cu trei feciori pieriti in lupta,
Aceea este mama mea!

Tãranul slab cu palma roasã,
C-obrazul supt de traiul greu,
Cu trei copii flamânzi la masã…
Acela e fratele meu!

Sã-mi alergi calule..s-alergi…
Sã nu te-opresti…panã nu-ti spun,
Iar la rãspantii sa-mi alegi,
Drumul cu gropi, ca ãla-i bun!

Drumul curat si ingrijit…
In alt castel se va opri…
Si-acolo alti clovni si paiate,
Cu lacrimi false m-or jeli..

Sa-mi alergi calule..s-alergi,
Panã-ntr-un sat de toti uitat,
Si-acolo, calule , s-alegi,
Ogorul cel vezi mai uscat!

Si cu copita-ti fã-mi mormant…
Intr-un loc mângãiat de soare,
In calea plugului sa fiu…
Si-n primãvarã sã mã are.

Si din mormanul meu de oase,
Un pumn de grau vreau sa rãsarã,
Un tânc descult si despuiat,
Sã satur la masa de searã!

Statuie mãndrã-n soclu greu,
Ce-mi aperi cripta mea regeascã…
Te las pe tine-n locul meu,
Tie istoria sa-ti vorbeascã!

Eu, brazda neagrã de pãmant,
Simt ca mai am un ultim rost,
Raman aici, unde-acum sunt,
Tu spune-le ..despre ce-am fost!ã