avem casele astea mașinile
și nu mai ieșim din ele
nu ne mai răzgândim nici măcar pentru dragoste
și ieșim tot mai rar
pentru că afară e o inimă împrăștiată
și tot ce călcăm în picioare
a rămas înăuntru dar
într-un fel e ok așa
pentru că suntem tineri
și irosim
chiar dacă mâinile noastre nu vor mai fi niciodată împreună și niciun van gogh
nu ne mai poate salva din viul ăsta care tâșnește din noi să se aprindă ca un bec de o 100 în baie
pentru ceva diferit.