pasărea a căzut din cer. vino să stai lângă mine!
nopțile care urmează vom priveghea. așa trecerea va fi mai lină
în așternut de zăpezi mâinile tale îmi vor cuprinde tâmplele
acolo tăcerea își va alege cuvintele pentru recviem / pentru neuitare

lasă-ți sângele dincolo de tine. numai așa vom ridica valul uriaș
venit dinspre izvoare. valul în care tristețile se fac îngeri
și ne mângâie ochii. schimbă lacrimile în lumină...

se-ntunecă. nu mai suntem ai noștri, ci ai căderii în celălalt cer
slujim aripilor desfăcute până ce semnul de foc se va arăta...
drumul se-mparte în două: pelerini vom fi succesiv pe fiecare
cuibul e gol. lasă o urmă din inima ta: gândul meu are s-o acopere.


nori albi îmbracă frunțile. de acolo se va naște primăvara: nu pleca!