Mai singur decât un pusnic din munți.
El se are pe sine ca pe un fruct tare,
în schimb tu ești gol, un gol anecoid,
ocupi un spațiu și un timp care nu sunt ale tale.
Zilele trec în șirag, ca niște vagoane,
nu duc la un capăt, nu opresc la un sens.
Orbecăi prin ele tot mai lipsit de putere,
azi și mâine, ieri și niciodată se întâmplă fără tine.