- Am rupt șiragul timpului în care
Eram captivi pe stânca nepăsării,
Umplând căușul palmelor cu soare
Ne-am căutat sub streașina-nserării

Să ne ascundem undeva-n abisul
Oceanelor de liniște eternă,
În scoica-n care perla-și culcă visul
Pe-o aripă de înger ca pe-o pernă.

Să fie oare numai o-ntâmplare
Că azi parcurgem drumurile-acestea,
Ne va conduce marea-n sanctuare
Acolo unde-a început povestea?

- Am transformat secundele-n mătănii
Și mi-am brodat cu stele poezia,
Alunecând prin vise ca pe sănii
Am descifrat un pas din geografia

Curburilor ce-ți conturează trupul
Dezvăluind în scoica fanteziei
Mii de plăceri pulsând ca roiu-n stupul
ÃŽn care doarme perla bucuriei.

Frământ aluatul cald al pasiunii
Să construiesc în nopți fierbinți altare
Din meteori supuși coliziunii,
Când intră prin vitralii cai de mare.

Liliana Trif & Ioan GrigoraÈ™