cad, și cad, și iar cad
peste toate aceste păreri de certitudine
ca un punct de plin
în golul dintre două gânduri ale Lui

mă ridică și mă doboară în nemișcare
mă doboară și mă ridică în mișcare

pas cu pas îmi sunt și el
îmi este farul acela cu două lumini pe care
îl privesc oblic
de câte ori verticala îmi pare a fi
o sinusoidă cu brațele caracatiței încercărilor

mă agăț de unul și mă absoarbe
mă agăț de altul și mă absoarbe

devin eu însămi caracatița
combinată cu hydra urâtului din mine
scapăt uneori spre Tine
și mă fericesc în plină rugă
cu transpirația interioară a bucuriei de a fi

mă bucur sau nu mă bucur?
mă păcălesc sau nu mă păcălesc?

aud îndoiala cum zvâcnește veselă
prin fiecare vas de sânge primitor

tăcerea se așterne zgomotoasă
peste toate scenografiile lumii în care eu
mă multiplic în fiecare clipă

tunelul pare a fi încăpător
sau este...

râd. atât îmi rămâne să fac
în toată această tragicomedie
care-mi ține de gheață și de cald
când eu caut însetată liniștea

6 octombrie 2018