Mama mea se află printre oamenii buni,
Căci ea mereu face rugăciuni,
Din ochii ei, curg lacrimi fierbinți
Și cred c-o să fie acolo, la sfinți.

În viață, drăguță, mereu m-a-nvățat,
Să fiu la-nălțime și n-am renunțat,
S-ajut oamenii atunci când le e greu
Și să mă lupt în viață la fel ca un leu.

Vorbele ei alese din sufletul nins,
Aleargă spre soare și răul e-nvins,
Apare durerea, de ea vreau să fug,
De-acasă la stele să nu mai ajung.

O rugă de-a ei e candelă-n cer
Și-apoi făr' de știre durerile pier,
Când noi împreună stăm într-un loc,
Toate se transformă din apă în foc.

Iubirea de semeni e un foc aprins
Și vrem ca-n lumină tot omul cuprins.